Category: Articles

Munteanu LawNewsArticles
Admin Articles

Autorizarea instituțiilor emitente de monedă electronică (EMI) în România

Instituțiile emitente de monedă electronică (Electronic Money Institutions – „EMI”) reprezintă una dintre cele mai eficiente structuri juridice pentru dezvoltarea produselor fintech și a serviciilor de plată la nivel european. În contextul expansiunii accelerate a industriei embedded finance și al creșterii cererii pentru soluții digitale de plată, autorizarea EMI permite companiilor să emită carduri, să opereze wallet-uri digitale și să furnizeze servicii de plată în întreg Spațiul Economic European în baza mecanismului de passporting european.

În ultimii ani, modelul EMI a devenit structura preferată pentru numeroase proiecte fintech europene, inclusiv platforme digitale de plăți, furnizori de infrastructură financiară, operatori de wallet-uri digitale, aplicații de mobile banking sau platforme marketplace care integrează servicii financiare în propriul ecosistem. Cu toate acestea, procedura de autorizare în fața Băncii Naționale a României presupune îndeplinirea unor cerințe prudențiale, operaționale și de conformitate complexe, inclusiv în materia AML/CFT, safeguarding, guvernanței corporative, externalizării funcțiilor critice și securității infrastructurii IT.

EMI-urile ca infrastructură juridică pentru fintech și embedded finance

Autorizarea ca instituție emitentă de monedă electronică permite dezvoltarea unui spectru extins de produse și servicii financiare digitale. În practică, structura EMI este utilizată pentru:

  • emiterea de carduri fizice sau virtuale;
  • wallet-uri digitale și aplicații mobile;
  • soluții de mobile payments;
  • platforme de procesare plăți;
  • servicii de transfer de bani;
  • emiterea de IBAN-uri și conturi de plăți;
  • produse embedded finance;
  • infrastructură white-label pentru emiterea de carduri;
  • integrarea serviciilor de plată în platforme marketplace sau ecosisteme digitale.

Spre deosebire de instituțiile de credit, instituțiile emitente de monedă electronică beneficiază de o structură de reglementare mai flexibilă, adaptată specificului operațional al industriei fintech. În același timp, acestea rămân supuse unui regim de supraveghere extins exercitat de BNR și, indirect, standardelor europene privind serviciile de plată și protecția fondurilor utilizatorilor. Astfel, în majoritatea proiectelor fintech early-stage sau growth-stage, structura EMI reprezintă o alternativă mult mai eficientă decât autorizarea bancară clasică.

Autorizarea instituțiilor emitente de monedă electronică

Procedura de autorizare a instituțiilor emitente de monedă electronică este coordonată de Banca Națională a României și presupune evaluarea atât a structurii de acționariat și a conducerii, cât și a infrastructurii operaționale și a mecanismelor de control intern. Principalele condiții de autorizare vizează:

  • Capitalul inițial – minimum 350.000 de euro.
  • Management prudent și sănătos – similar procedurii de autorizare a instituțiilor de plată, BNR acordă autorizație ca instituție emitentă de monedă electronică doar atunci când calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată – sunt evaluate experința, cunoștințele teoretice și practice și reputația acestor persoane.
  • Cerințe operaționale – instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare (i.e. 350.000 euro) și necesarul de fonduri proprii calculat conform regulamentelor BNR.
  • Protejarea fondurilor primite în schimbul monedei electronice – fie prin (i) evidențierea separată a fondurilor destinate activităţilor desfăşurate de instituţia emitentă de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, fonduri care se depun şi se păstrează într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active de foarte bună calitate sau prin (ii) asigurarea fondurilor printr-o poliță de asigurare sau altă garanție comparabilă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile.

Passporting european și prestarea serviciilor în alte state membre

Unul dintre avantajele esențiale ale autorizării EMI îl reprezintă posibilitatea prestării serviciilor în alte state membre ale Uniunii Europene prin mecanismul de passporting. Astfel, după autorizarea de către BNR, instituția poate presta servicii în alte jurisdicții europene, în condițiile procedurilor de notificare prevăzute de legislația europeană.

Această structură permite scalarea rapidă a produselor fintech la nivel european fără necesitatea obținerii unei autorizații distincte în fiecare stat membru.

Aspecte de reglementare critice pentru proiectele fintech

Din experiența practică a autorităților europene și a instituțiilor de supraveghere, cele mai sensibile zone de conformitate pentru instituțiile emitente de monedă electronică sunt:

  • AML/KYC;
  • outsourcing și cloud services;
  • cybersecurity și securitatea infrastructurii IT;
  • safeguarding;
  • monitorizarea și prevenirea fraudei;
  • structurile cross-border;
  • relațiile cu procesatorii și furnizorii de infrastructură de plăți;
  • conformitatea PSD2.

În acest context, documentația juridică și operațională trebuie structurată astfel încât să fie compatibilă atât cu cerințele BNR, cât și cu standardele europene aplicabile instituțiilor financiare.

În contextul extinderii accelerate a industriei fintech și embedded finance, structurarea corectă a cadrului de reglementare devine un element esențial pentru scalarea proiectelor de plăți digitale. În activitatea curentă, avocații Munteanu Law asistă clienți din sectorul financiar și oferă asistență juridică specializată privind autorizarea EMI, servicii de plată și conformitate financiară la nivel european.
Admin Articles

Înființarea Instituțiilor Financiare Nebancare (IFN) în România

Instituțiile financiare nebancare (IFN-urile) sunt entități autorizate să desfășoare activități de creditare diverse sub supravegherea Băncii Naționale a României, având potențialul unor marje de profit semnificative și al unei scalări rapide în contextul legislației europene. Având în vedere reglementările stricte, cerințele prudențiale complexe și necesitatea cooperării constante cu BNR, înființarea și gestionarea activității unui IFN presupune o abordare juridică riguroasă, un plan bine definit și consultanță juridică specializată.

Preliminar, pentru înființarea unui IFN este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții referitoare la membrii din conducerea instituției financiare nebancare, precum și la forma juridică și capitalul acesteia, după cum urmează:

  • conducerea IFN-ului trebuie realizată de cel puțin două persoane, fiecare cu reputație profesională impecabilă și experiență profesională relevantă în domeniul financiar; acestea nu pot ocupa funcții de conducere în alte IFN-uri sau societăți din afara grupului,
  • IFN-ul se constituie obligatoriu ca societate pe acțiuni (S.A.), în condițiile Legii nr. 31/1990,
  • capitalul social al IFN-ului trebuie să fie vărsat integral la data autorizării și să fie în cuantum minim de (i) 200.000 EUR pentru activități generale de creditare sau (ii) 3.000.000 EUR pentru acordarea de credite ipotecare,
  • IFN-ul trebuie să dispună de norme interne aplicabile procedurilor de creditare, în conformitate cu regulile unei practici financiare prudente şi sănătoase.

Activitatea unui IFN poate fi inițiată exclusiv ulterior înscrierii în Registrul General IFN ținut de Banca Națională a României, procedură care presupune întocmirea și depunerea la BNR a documentației apte să dovedească îndeplinirea condițiilor de înființare și funcționare descrise anterior – concret, suplimentar față de documentația corporativă, BNR va avea în vedere conformitatea normelor interne cu cerințele prudențiale în vigoare și va evalua reputația și experiența conducătorilor pe baza cazierului judiciar, a istoricului profesional, a experienței manageriale și a eventualelor sancțiuni anterioare.

Ulterior înscrierii în Registrul General și în funcție de dispozițiile cuprinse în actul constitutiv, instituția financiară nebancară poate desfășura multiple activități de creditare, respectiv:

  • acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare,
  • leasing financiar,
  • emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare,
  • acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet,
  • acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor / pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc,
  • alte forme de finanţare de natura creditului,
  • operaţiuni în mandat şi poate presta servicii de consultanţă.

IFN-urile au obligația efectuării de raportări periodice către Banca Națională a României și, în funcție de evoluția și volumul activității, pot fi supuse înscrierii în Registrul Special IFN ținut de BNR. Astfel, profitabilitatea activităților de creditare se corelează cu necesitatea conformării la un cadru legislativ riguros și marcat de sancțiuni și riscuri juridice semnificative. În aceste condiții, subsecvent înființării, este esențială elaborarea de politici și mecanisme clare și comprehensive privind desfășurarea activităților de creditare și raportare, dar și a unei documentații specifice (e.g. contracte de credit si alte documente juridice necesare funcționării) bine puse la punct.

Avocații Munteanu Law Office asistă clienți din sectorul financiar atât în etapele preliminare de înființare și autorizare, cât și în ceea ce privește necesitățile juridice curente specifice activităților de creditare, inclusiv în materia obligațiilor de raportare și cooperare cu Banca Națională a României.

 
bell Articles

Modelele de contracte naționale, puternic influențate de modele contractelor FIDIC

Într-adevăr, Hotărârea de Guvern nr. 1/2018, prin care au fost adoptate noile modele de contracte naționale, a creat o controversă atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Experți din afara țării și-au exprimat opinia cu privire la aceste contracte, neînțelegând, pe de o parte, abordarea Guvernului României, iar, pe de altă parte, neînțelegând necesitarea adoptării unor astfel de contracte atunci când Guvernul României ar fi avut la dispoziție niște contracte testate de-a lungul timpului – contractele de tip FIDIC -, contracte în care investitorii au încredere și care prezintă o garanție pentru aceștia că proiectul respectiv va ajunge la final.

Citeste articolul integral aici.